LAUDATIO
Stimate domnule profesor Mihai Golu,
Stimate domnule preşedinte al Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi” din
Târgu Jiu,
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,
Îmi revine deosebita onoare ca, în numele comunităţii academice a Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, să salut prezenţa la şedinţa noastră festivă a domnului profesor universitar doctor Mihai Golu, personalitate marcantă a vieţii ştiinţifice româneşti contemporane, reputat specialist în domeniul psihologiei, ale cărui contribuţii la afirmarea ansamblului sistematic al cunoştinţelor despre om au trecut de mulţi ani fruntariile ţării. După cum se va constata în cele ce urmează, prin tot ceea ce a făcut în decursul vieţii, domnul profesor Mihai Golu s-a impus ca un autentic model pentru generaţia domniei sale, ca şi pentru generaţiile actuale ca un reper moral superior pentru cei ce vor veni.
Domnul Mihai Golu s-a născut pe data de 4 martie 1934, pe meleagurile Gorjului, în fosta comună Poienari, actualmente – sat din componenţa comunei Bumbeşti-Piţic. Părinţii săi au fost oameni de vază ai locurilor, fiind apreciaţi pentru hărnicia şi iscusinţa lor, pentru dragostea de glie şi de semeni, pentru interesul manifestat faţă de instrucţia şi educaţia copiilor, de insuflarea şi imprimarea în sufletele şi caracterele acestora, deopotrivă a valorilor tradiţionale ale neamului şi a celor novatoare, menite să asigure formarea unor personalităţi puternice.
A urmat cursurile primare – clasele I – a IV-a în localitatea de origine, după care a intrat la Gimnaziul unic din oraşul Novaci, absolvind ciclul complet de trei ani în 1948. Imediat după aceea, a fost admis la Liceul pedagogic, vestita Şcoală normală de învăţători, de la Târgu Jiu, pe care l-a absolvit în anul 1952, când a primit diploma de învăţător.
În conformitate cu reglementările din acea vreme şi pe baza rezultatelor excepţionale obţinute la învăţătură, a primit adeverinţă şi recomandare pentru continuarea studiilor în învăţământul superior, fără a mai fi obligat să efectueze stagiul de cinci ani în profesia de învăţător, aşa cum prevedeau legile de atunci. În urma examenelor de admitere, în acelaşi an - 1952 -, a devenit student la secţia de Psihologie a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti.
După terminarea primului an de studiu la această facultate, în anul 1953, în temeiul aprecierii de care s-a bucurat din partea colectivului didactic şi a conducerii instituţiei de învăţământ superior, a fost trimis să urmeze mai departe desăvârşirea în specializare la prestigioasa Universitate „M. V. Lomonosov” din Moscova, cel mai mare centru de cultură, învăţământ şi cercetare din Rusia, înfiinţată încă din 1755, şi care aduna în amfiteatrele şi laboratoarele sale, numeroşi tineri merituoşi din întreaga lume. A absolvit cursurile în specializarea Psihologie în anul 1958, înregistrând realizări excelente, a căror consecinţă s-a concretizat în promovarea sa directă în funcţia didactică de preparator la Catedra de psihologie a Universităţii din Bucureşti, unde şi-a început activitatea de învăţământ şi cercetare.
Deprins cu investigarea asiduă a realităţii umane, pasionat de căutarea aspectelor inedite ale vieţii psihice, domnul Mihai Golu a fost repede remarcat în colectivul în care lucra şi care l-a propus pentru a fi avansat în carieră, astfel încât a devenit, pe rând, asistent universitar (în 1959) şi lector universitar (februarie, 1965). În urma concursului organizat în luna octombrie 1970, a obţinut titlul de conferenţiar universitar.
Succesele dobândite în plan ştiinţific au fost încununate cu conferirea titlului de doctor în psihologie (1969), în urma susţinerii tezei intitulate „Contribuţii la studiul teoretic şi experimental al percepţiei”, lucrare care aduce o viziune novatoare asupra corelaţiilor dintre abordările axate pe teoria reflectării şi aceea a informaţiei, în înţelegerea percepţiei atât ca reflectare subiectivă nemijlocită, în formă de imagine, a obiectelor şi fenomenelor ce acţionează la un moment dat asupra noastră, prin ansamblul însuşirilor şi comportamentelor lor, în spiritul gândirii ştiinţifice autohtone cristalizate în jurul punctelor de vedere ale celor care au fost învăţaţii români Alexandru Roşca, Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate şi alţii, cât şi ca proces de comunicare directă între subiect şi lumea externă, mediat de un complex de operaţii şi transformări logico-gramaticale, de ordin sintactic, semantic şi pragmatic, de punere – cum afirmă domnul Mihai Golu – în relaţie de designare-reprezentare a elementelor alfabetului bioelectric al creierului, cu stările sau însuşirile sursei externe, ale stimulului, astfel încât primele să desemneze şi să refere despre cele din urmă.
Se observă cu uşurinţă cum, încă de la început, distinsul nostru invitat de astăzi s-a dovedit ca un deschizător de drumuri în privinţa considerării şi reconsiderării permanente a psihologiei şi a altor ştiinţe care încearcă să definească fiinţa animală, în general, şi fiinţa umană, în mod special, prin prisma infinitei dezvoltări în timp şi spaţiu. Pe această direcţie se înscrie şi participarea domnului Mihai Golu, în anii 1973-1974, la stagiul de specializare în domeniile psihologiei informaţionale şi cibernetice organizat la Universitatea Carnegie – Mellon din Pennsylvania, Statele Unite ale Americii.
Este căsătorit cu Elena Golu, cadru didactic universitar, specialist în Filozofie. Împreună, au doi copii(băieţi) şi trei nepoţei.
Onorat auditoriu,
Dacă ne-am opri aici cu relatările privitoare la evoluţia didactică şi ştiinţifică a domnului Mihai Golu, am putea presupune că domnia sa a avut o devenire lină şi firească, aflată sub zodia atotstăpânitoare a norocului. Lucrurile nu stau însă nici pe departe aşa. Cei care activau acum 30 de ani sau erau maturi atunci îşi aduc, desigur, aminte de un şir de evenimente care au uluit şi au zguduit lumea culturală românească a vremii - iar cei mai tineri au aflat despre ele de la alţii -, evenimente circumscrise genericului „Meditaţia transcedentală”. În esenţă, este vorba de un experiment iniţiat de Institutul de Cercetări Psihologice, la cererea expresă scrisă a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, cu scopul analizării din punct de vedere ştiinţific a metodei de relaxare numită chiar „meditaţia transcedentală”, folosită ca ceva firesc în lumea liberă pentru asigurarea liniştii sufleteşti, a toleranţei şi a păcii.
Considerat de către conducerea vremelnică a ţării ca fiind o practică dăunătoare înfăptuirii idealurilor socialiste şi a „adevăratului” om nou, experimentul a fost stopat brusc şi fără explicaţii, iar promotorii şi adepţii săi au fost împrăştiaţi şi pedepsiţi cu brutalitate.
Soarta domnului Mihai Golu a luat o întorsătură dramatică: a fost destituit din învăţământ, i s-a interzis să efectueze cercetare ştiinţifică şi să publice roadele muncii sale creatoare în revista de specialitate ori în edituri. Eforturile depuse de-a lungul atâtor ani i-au fost în întregime nesocotite iar speranţele - spulberate.
Şi, spre a oferi un exemplu-avertisment pentru cei ce s-ar mai fi încumetat să iasă din şabloanele dogmatice ale regimului, autorităţile l-au trimis pe domnul Mihai Golu „la munca de jos”, cum se spunea, adică în producţie, ca muncitor necalificat la fostele Uzine Vulcan. A lucrat acolo până în noiembrie 1983, când în urma gestului generos al doctorului în psihologie C. Blaj, a fost încadrat ca psiholog la Laboratorul de psihologie auto de la Ploieşti, unde a funcţionat până anul 1984, fiind, apoi, transferat la Laboratorul de psihologie C.F.R. din Bucureşti.
Cunoaştem cu toţii că valoarea autentică nu poate fi distrusă prin măsuri abuzive, de natură politică sau administrativă; ea poate fi, eventual, estompată temporar şi împiedicată să se manifeste, cum s-a întâmplat şi cu profesorul Mihai Golu.
Beneficiind de sprijinul profesorului universitar doctor Ioan Moraru, a început să renască precum pasărea Phoenix, din propria sa cenuşă.
Astfel, în noiembrie 1985, a fost adus la Centrul de Antropologie al Institutului „Victor Babeş” din Bucureşti, în calitate de cercetător principal II. Aici l-au găsit evenimentele revoluţionare din 1989, după care, graţie deschiderilor spre lumea democratică în contextul cărora se înscrie şi legislaţia din învăţământ, pe baza Ordinului Ministrului Învăţământului, Mihail Şora, a fost reîncadrat la Catedra de psihologie a Universităţii din Bucureşti, pe postul de conferenţiar, iar de la 1 octombrie 1990, în urma concursului susţinut, a devenit profesor universitar titular la aceeaşi instituţie de învăţământ superior.
Ca o validare a meritelor incontestabile probate la catedră şi în cercetare, în anul 1990, prin ordin al Primului ministru al Guvernului României, a fost numit preşedinte al Comisiei Naţionale pentru U.N.E.S.C.O. (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), funcţie care i-a permis să pună întreaga experienţă acumulată în slujba colaborării dintre naţiunile membre, prin promovarea ştiinţei, culturii, comunicării şi informaţiei, a principiilor şi practicilor democratice, cooperării, nonviolenţei, a respectului pentru drepturile omului, a diversităţii culturale.
A lucrat în această înaltă demnitate timp de patru ani, reuşind să aducă servicii remarcabile prestigiului României.
După alegerile din mai 1990, a devenit deputat independent în Parlamentul României, fiind desemnat Preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor şi membru al Comisiei pentru redactarea proiectului Constituţiei României. A fost reales deputat şi în legislatura 1992-1996, iar în anii 1993-1996 a fost ales membru titular în delegaţia permanentă a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg.
Ca specialist de seamă al psihologiei româneşti, recunoscut unanim în ţară şi în străinătate, între anii 1990-2001, a fost ales Preşedinte al Asociaţiei psihologilor din România.
În temeiul preţuirii uriaşe de care se bucura în mediile academice, ştiinţifice şi culturale, i-au fost încredinţate portofoliile de ministru al Învăţământului şi ştiinţei, în anii 1991-1992, şi de ministru al Culturii, în perioada 1992-1993. De pe aceste înalte poziţii ale statului, a elaborat normative după ale căror prevederi - unele modificate pe parcurs - s-a organizat şi s-a desfăşurat câţiva ani învăţământul românesc, precum şi proiectul Legii privind drepturile de autor.
Este, acum, momentul unui memnto cu totul deosebit, înscris cu litere adânci în procesul constituirii şi dezvoltării Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu: Hotărârea Guvernului României nr. 288 din 1 iunie 1992 privind înfiinţarea acesteia, alături de Universitatea din Târgovişte, poartă ca primă semnătură, după a Primului ministru, semnătura domnului Ministru Mihai Golu. Sentimentele noastre de gratitudine şi recunoştinţă faţă de domnia sa sunt şi vor rămâne mereu de neşters.
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor
Succintele referiri la curriculum vitae al domnului profesor universitar doctor Mihai Golu acoperă numai în parte profilul personalităţii sale complexe şi pilduitoare ca om adevărat. Trebuie să adăugăm la acestea elementele care îl definesc ca om de ştiinţă de prim rang în psihologia românească, cu un aport cunoscut şi apreciat pe plan internaţional în domeniu, ca un iniţiator al aşezării abordării şi interpretării psihicului şi comportamentului uman pe temelia noilor metodologii impuse de cibernetică, de teoria generală a sistemelor, teoria informaţiei şi teoria organizării.
Viziunea integralistă asupra psihicului i-a permis domnului Mihai Golu să realizeze o operă impunătoare care se constituie, realmente, într-un sistem la care se raportează punctele de vedere actuale şi, cu certitudine, se vor raporta şi cele viitoare.
Ne este imposibil să prezentăm o ierarhizare, după criteriul importanţei, a lucrărilor domniei sale: toate laolaltă şi fiecare în parte încorporează o deosebită valoare şi suscită, deopotrivă, interesul specialiştilor si al celor care sunt preocupaţi de studiul omului, în general, şi al structurilor sufleteşti proprii indivizilor, în mod special.
Volumele publicate, printre care – Introducere în psihologie, Principii de psihologie cibernetică, Cibernetică generală, Fundamentele psihologiei (volumele I şi II), Dinamica personalităţii, Conceptul de „mare sistem” şi implicaţiile sale metodologice, Modelarea logico-operaţională a funcţiilor cognitive, Personalitatea ca sistem, Tratat de neuropsihologie, Tratat de psihopedagogie specială (coautor) şi altele sunt efectiv asimilate comunităţii ştiinţifice şi academice şi integrate în fluxul contemporan al psihologiei din ţara noastră şi din străinătate.
Studiile şi articolele domnului profesor vizează subiecte de mare actualitate şi pot fi sintetizate pe câteva teme fundamentale, astfel:
- Tema personalităţii;
- Tema conştiinţei;
- Tema relaţiei psihic-creier şi altele, extrem de numeroase şi care pot fi citite în reviste prestigioase de la noi şi din alte părţi, cum sunt Analele Academiei Oamenilor de ştiinţă, Revista de psihopedagogie şi în alte publicaţii.
Acest tablou poate fi întregit cu însemnata serie de comunicări ştiinţifice susţinute la conferinţe naţionale şi internaţionale, la congrese organizate în România şi în alte părţi ale Europei şi ale lumii.
Se poate constata din simpla examinare a activităţii ştiinţifice a domnului profesor Mihai Golu, că un loc aparte îl ocupă cercetările în domeniul psihologiei gândirii, mai precis - modelul psihologic al formării conceptelor şi aplicabilitatea inteligenţei artificiale în ştiinţă, strategiile specifice în rezolvarea problemelor de tip perceptiv-figural şi a celor de tip simbolic-abstract, precum şi cercetările consacrate dezvăluirii mecanismelor de ordin logico-operaţional şi nu doar neurofiziologic, ale constituirii antagonismului şi complementarităţii închis-deschis, introvert-extravert, concret-abstract, reflexiv (cognitiv)-impulsiv (reactiv).
În context, este nevoie de un scurt comentariu special: atât lucrările de sinteză, cât şi studiile cu caracter experimental ale domnului profesor sunt extrem de bine cotate, citate şi folosite nu numai de către psihologi, ci şi de specialişti şi practicieni din alte domenii, cum sunt pedagogia, sociologia, economia, medicina, ingineria, filosofia şi altele, care le consideră un îndreptar pentru aprofundarea cercetării, pentru viaţă.
Preţuirea de care s-a bucurat şi se bucură domnul Mihai Golu în societatea ştiinţifică şi academică este conturată şi prin titlurile şi distincţiile ce i s-au conferit în decursul anilor. Amintim câteva dintre acestea:
- Premiul Academiei Române pe anul 1980;
- Membru al Academiei de Ştiinţe din New York (1995);
- Medalia Pablo Picasso a U.N.E.S.C.O.;
- Medalia Amos Komenski a Academiei Cehe;
- Este membru activ al Academiei de Ştiinţe ale Naturii a Federaţiei Ruse;
- Este viceguvernator al „American Biographical Institute”;
- I s-a acordat Doctor Honoris Causa al Universităţii din Piteşti şi al Universităţii „Ovidius” din Constanţa;
- A fost declarat Om al anului (2003 şi 2012) al Institutului Biografic Internaţional;
- A primit Ordinul american de merit (2008) precum şi Ordinul Naţional de merit în grad de cavaler (2004);
- Biografia a domnului Mihai Golu a fost inserată în The Great Minds Century (2005);
şi altele.
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,
Descrierea, fie şi sumară, a unor momente semnificative din biografia domnului profesor universitar doctor Mihai Golu ne determină sentimente de reconfortare şi mândrie, la gândul că printre oamenii de vază pe care i-a dat Gorjul de-a lungul timpului un loc de frunte îl ocupă domul ministru Mihai Golu, dumnealui, personalitatea de al cărei nume este legat pentru totdeauna actul de naştere al Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu.
Aceste elemente justifică pe deplin hotărârea Senatului instituţiei noastre de a acorda titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA domnului profesor universitar doctor Mihai Golu, prilej cu care, în numele comunităţii academice târgujiene, îi adresez cele mai călduroase felicitări, însoţită de urarea de ani mulţi şi îmbelşugaţi de viaţă, în deplină sănătate şi putere de muncă!
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT
mai 2012
Târgu Jiu
