Rezultate alegeri RECTOR-UCB

Rectorul actual al Universitatii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu,

prof.univ.dr.Adrian Gorun, a fost reales la conducerea universităţii

Azi 13.02.2012 universitarii din Târgu Jiu şi-au ales Rectorul pentru următoarea perioadă.

Procesul electoral a început la ora 900 şi a durat până la ora 1600. Deşi vremea nu a fost prea prielnică peste 95% din electori (cadre didactice şi studenţi) şi-au exercitat dreptul de vot

Rectorul Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu în perioada următoare va fi dl prof.univ.dr.Adrian Gorun acesta obţinând un număr de 123 de voturi (80% din voturile valabil exprimate) în timp ce contracandidatul său a obţinut 31 de voturi,  6 voturi au fost anulate Astfel dl. prof.univ.dr.Adrian Gorun a câştigat detaşat acest proces electoral, Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu optând pentru continuitate. 

 Urăm succes dl profesor universitar dr. Adrian Gorun în viitorul mandat.

Alegeri UCB

Alegeri in Universitatea Constantin Brancusi din Targu Jiu

Azi 13.02.2012 universitarii din Târgu Jiu îşi aleg Rectorul pentru următoarea perioadă.

Procesul electoral a început la ora 900 şi va dura până la ora 1600. 

La ora 14 peste 80% din membri cu drept de vot au participat la acest scrutin. Cei doi candidaţi şi-au exercitat dreptul de vot în această dimineaţă. Matinal, dl prof.univ.dr. Adrian Gorun a votat la ora 9, în deschiderea acestui proces electoral important pentru Universitatea Constantin Brancusi din Targu Jiu În jurul orei 11 a votat şi cel de al doilea candidat dl prof.univ.dr. Dorel Chiriţescu. 

Asta seară. după încheierea procesului electoral, vom afla cine va asigura conducerea Universităţii Constantin Brâncuşi din Targu Jiu în  perioada următoare.

CAPRA VECINULUI

                                               CAPRA VECINULUI

                                                                            de Mihai Constantinescu

         La noi invidia constituie o motivaţie a comportamentului individual şi colectiv al oamenilor, cu atât mai profundă, cu cât este tăinuită, chiar negată. Capra vecinului: dacă vecinul are o capră şi tu nu o ai, el trebuie să o piardă; altminteri, avantajul de care beneficiază din cauza caprei devine intolerabil. Alţii ar spune că dacă vecinul are o capră la care râvnesc, ei vor munci astfel încât să poată dobândi şi ei o capră.

         La noi nu: vecinul trebuie să o piardă. Este principiul egalităţii între sărăcie, al cărui resort ultim se află în invidie. Nu există merit, deoarece primul lucru ce se va spune despre unul ce se ridică va fi să i se nege ceea ce a obţinut. Sunt oameni care succesele unora le resimt ca o durere fizică. Feriţi-vă de ei, oricând sunt gata să vă înjunghie iar, între timp, tehnica lor constă în însămânţarea de vorbe otrăvite, cu scop de a întina sau, cel puţin, de a insinua îndoiala. Iar când vorbele otrăvite vor prinde rod, vor lovi.

         „Cred că la noi invidia este ca o moştenire ancestrală. În fond printre strămoşii noştri sunt şi geţii, despre care grecii din antichitate spuneau că erau cei mai invidioşi dintre pământeni. De aceea niciodată nu au putut constitui un stat: cum se ridica cineva, toţi se solidarizau ca să-l distrugă. Autoritatea, astfel, nu era însoţită de respect şi nici nu genera ordine ci, dimpotrivă, invidie şi contestare”. Aceste spuse ale fostului meu profesor de engleză din liceu sunt deplin adevărate şi astăzi. La noi „homo homini lupus est”, adică lupta fiecăruia împotriva oricui, nu are ca resort setea de putere – prea puţini sunt cei la care  dorinţa de dominaţie să fie un scop în sine – lăcomia – românii dacă sunt lacomi este la mâncare şi băutură, lăcomia, ca trăsătură fundamentală a spiritului, fiind, când există, îndeosebi la unele etnii ce trăiesc printre noi şi mai ales sub forma avariţiei, ce trebuie neapărat deosebită de cumpătare – sau altă maladie a spiritului, în afară de invidie.

         Invidia da. Ea justifică orice contestaţie. Renumele sau averea unuia este ca o jignire adusă celorlalţi. De aceea succesele sale nu pot fi decât nemeritate. Nimic mai uşor de închegat decât solidaritatea incapabililor şi nimic mai simplu de făcut decât darea în pradă a celui ce a reuşit. Dar invidia este şi mai perfidă. Ea previne orice reuşită. Ca şi cum ar avea simţul animalului de pradă, ce îşi adulmecă victima de la distanţă şi începe vânătoarea înainte ca ea să o fi ştiut. Este de ajuns pentru invidios ca să simtă că unul s-ar putea ridica pentru ca să-i devină duşman.

         Meritul nu are nici o valoare deoarece, evident, că faţă de dânsul meritul celuilalt fie nu există, fie nu se compară cu al său, chiar dacă acesta există numai în stare virtuală sau ca închipuire. Veţi spune că o asemenea invidie este un soi de orbire? De acord. Veţi spune că el este asemenea unui ucigaş? Aşa este. Feriţi-vă de el şi niciodată nu vă încredeţi în dânsul iar dacă, într-un fel, îl puteţi înlătura, faceţi-o cu sentimentul că astfel vă îndepliniţi o datorie.

Clasament universitati: ianuarie 2012

Webometrics Ranking of World's Universities

Poziționarea Universităţii Constantin Brancusi din Targu Jiu  în ediția din ianuarie 2012 a World Universities' Ranking on the Web

(Clasamentul Webometrics)

Conform ediției din ianuarie 2012 a World Universities' Ranking on the Web, Universitatea Constantin Brancusi din Targu Jiu ocupă poziția 4444 în clasamentul mondial înregistrând un salt de 1641 de locuri ( acum un an Universitatea ocupa pozitia 6085) fiind clasată  pe pozitia 36 între universitățile românești. Intreg clasamentul este disponibil aici.

         În clasamentul ce  cuprinde peste 20000 de instituţii de învăţământ şi cercetare din lume pe primul loc se află Harvard University urmată de Massachusetts Institute of Technology şi Stanford University. Prima universitate în Europa este Swiss Federal Institute of Technology la egalitate cu University of Cambridge  ( locul 24 în clasamentul mondial) urmate de University of Oxford (locul 36 mondial). Clasamentul mondial este disponibil aici

         În România prima universitate în acest top este Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (locul 538 în clasamentul mondial), urmată de Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi şi Universitatea Transilvania din Brasov. In primele 1000 de universităţi din lume figurează în această ediţie 9 universităţi din România, un salt semnificativ în condiţiile în care în ediţia din ianuarie 2011 în primele 1000 de universităţi din lume, erau cuprinse numai 3 universităţi din Romania (Universitatea Politehnica din Bucureşti, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi)

            Webometrics Ranking of World Universities este realizat pe baza continutului web generat de universitati, si de relevanta acestui continut masurat atat prin numarul de linkuri externe spre institutiile de invatamant, cat si prin numarul de citari ale lucrarilor postate pe site-urile proprii. Pentru realizarea acestui top, Cybermetrics Lab analizeaza peste 20.000 de universitati din intrega lume, clasamentul rezultat fiind publicat de doua ori pe an, in ianuarie si iulie.

SOLIDARITATEA INTRU TICALOSIE

                                         SOLIDARITATEA INTRU TICALOSIE

de Mihai Constantinescu

                        Adesea, ceea ce m-a uluit este trăinicia solidarităţii dintre nemernici. Ei s-ar putea urî sau numai şicana, utilizând în acest scop, toată gama de mijloace de care dispun: minciuna, demagogia, înşelăciunea, lovitura sub centură, etc. Dar daca interesele lor de ansamblu sunt, într-un fel, afectate sau, chiar, numai ameninţate, reacţia va fi promptă, fermă şi eficace, aproape instinctivă: foştii rivali devin tovarăşi. Iar solidaritatea lor astfel constituită este cu atât mai puternică cu cât ceea ce îi uneşte are un caracter mai nedemn. Scopul îl constituie apărarea de răspundere a unuia dintre ei pentru o crimă ce i se impută? Cu toţii vor fi de acord, deoarece astfel se apără şi pe ei înşişi, dacă ar fi să facă o asemenea faptă. Ce contează că, astfel, săvârşesc o injustiţie. Solidaritatea întru ticăloşie este îndeosebi pentru apărarea de răspundere. In rest,  interesele comune sunt mai rare. Dar apărarea de răspundere constituie o situaţie limită, deoarece singurul adversar implacabil al oricărei nedemnităţi sau nelegiuiri este justiţia.

                      Cândva m-am întrebat dacă solidaritatea întru ticăloşie reprezintă consecinţa unei norme morale, a loialităţii. S-ar putea crede că da în faţa cerbiciei cu care unii rezistă la toate presiunile exercitate asupra lor pentru a-i trăda pe ceilalţi. Nu cred, însă, că este aşa. Ar fi o soluţie antinomică. Binele, şi, deci, norma morală ca expresie a sa, nu poate fi în slujba răului. Ele se exclud. De aceea, o asemenea cerbicie nu-i decât solidaritate întru ticăloşie, ce reprezintă condiţia sine qua non pentru realizarea ei. Fără o asemenea solidaritate ticăloşia ar fi neputincioasă, aşa încât ceea ce explică solidaritatea îl constituie faptul că ticăloşia în legătură cu care ea s-a constituit apare mai importantă decât îndreptarea ei.

                     Solidaritatea întru ticăloşie este o lege de fier. De aceea ea nu priveşte, cum s-ar putea crede, doar pe criminali sau hoţi sau alţi fără-de-lege. Este îndeajuns ca unii să aibă o conştiinţă încărcată, cum ar fi în cazul sentimentului datoriei neîmplinite, pentru ca o asemenea solidaritate să se constituie ca de la sine. De aceea, într-o atare împrejurare, dacă unul ar fi ameninţat de pericolul angajării răspunderii sale, indiferent care ar fi fapta, toţi ar sări în apărarea lui. Cum ar putea fi altfel când solidaritatea întru ticăloşie constituie, în ultimă analiză, consecinţa reprezentării unui păcat comun. Ea este o reacţie de apărare unei asemenea conştiinţe ce ştie că nu se poate izbăvi. De aceea ce îi mai rămâne decât să se apere! Pentru ei, purtătorii unei asemenea conştiinţe, numai ei contează.

                    O asemenea atitudine nu reprezintă expresia unui interes de grup. Mai bine spus ar putea fi, dar nu în mod necesar, deoarece solidaritatea întru ticăloşie este mai mult decât ocrotirea unui astfel de interes. Ea are ca obiect, în ultimă instanţă, protecţia unui mod de viaţă şi a regulilor care îl definesc. De aceea se şi manifestă atât de spontan, ca un act de credinţă. „Spune-mi cu cine te aduni ca sa-ti spun cine eşti” zice românul. „Cine se adună se aseamănă”. Multă înţelepciune. Solidaritatea întru ticăloşie nu-i decât una din întruchipările acestor proverbe.

NEMERNICUL

NEMERNICUL

de Mihai Constantinescu

 Nu există rol pe care un nemernic să nu-l poată juca. Ca prieten va cultiva această relaţie cu meşteşug, nu atât pentru a te distruge, cât pentru a te folosi. Iar atunci când i-a venit vremea se va răzbuna pentru binele ce i l-ai făcut. Pentru el oamenii sunt doar un mijloc, iar valorile o armă.

         Nemernicul nu are decât o singură constantă: invidia şi interesul său. Când una, când cealaltă precumpănesc, dar niciodată ele nu se exclud. Iar pentru realizarea lor mijlocul cel mai des folosit este însămânţarea de vorbe şi situaţii, a căror combinaţie se aseamănă cu o ţesătură de păianjen. Nemernicul este un jucător, dar prea laş ca sa rişte. De aceea jocul său nu poate fi altfel decât ascuns.

         Când pierde, devine mieros, sentimental şi plângăreţ. Când câştigă este abuziv şi răzbunător. Când deţine puterea o exercită despotic. Acest suflet cameleonic nu are decât un singur crez: propria sa imagine hipertrofiată. Totul se raportează la ea. De aici şi necesitatea de a se răzbuna pe cei care cândva l-au ajutat. Vina lor este că s-au interferat cu ceea ce el neagă cel mai mult: momentul său de cumpănă, când era în nevoie.

         Ceea ce nu cunoaşte şi nici nu poate cunoaşte un nemernic este generozitatea şi tot ceea ce rezultă din ea: întruparea unei idei, loialitatea, ataşamentul dezinteresat. Chiar dragostea pentru dânsul e un simplu automatism, reglat de interes sau de obişnuinţă.

         De aceea, indiferent de poziţia sa socială, de funcţia pe care o exercită nemernicul, acest înşelător ca nimeni altul, murdăreşte tot ce atinge. Este punctul său slab, deoarece astfel poate fi recunoscut. Iar dacă îl veţi întâlni, feriţi-vă de el , ca de lepră.

Un e-mail recent primit m-a  determinat sa apelez la un  autor ce prezinta foarte bine tipologiile umane. Este vorba de Mihai Constantinescu. O sa incerc sa prezint cateva, iar de aici  poate mai schimbam cate ceva.